Jurnalul cu lacătul rupt

Jurnalul cu lacătul rupt

Încă resimt nesiguranța saltului de la câteva pagini numai ale mele, la câteva gânduri ale tuturor (și ca și ale tuturor). Cu alte cuvinte, mă tem puțin de public. Mă bucur cât timp văd constant mulțimea vidă de cititori și vizite și mă-ntreb când o să am curajul să-mi fac coming out-ul.

Dacă treceți pe aici, poftiți sau nepoftiți, lăsați-mi un gând de încurajare! Primesc până și gânduri înțelepto-coacho-motivaționale à la: you have to fail in order to succeed. La urma urmei, prin aceste „eșece” repetate nu fac decât să pregătesc viitoarele-mi „succesuri”. Trăiască perseverența, încercarea repetată, și toate cărămizile care construiesc socialismul coerența discursului și scriitura îngrijită. Că doar cărămizile pot construi orice, mai puțin harul…

Advertisements

Scrisuri. În-scrisuri. Înscrisuri.

Nu sunt nici mai puțin, nici mai mult decât sunt.

Nu cred că printre atâtea alte bloguri e loc și de al meu.
Nu vreau să cred în lucrurile făcute de mântuială.

Nu scriu pentru o cauză, sau pentru o temă, sau pentru vreun -ism.

Scriu ca să îmi vărs ofurile și, uitându-mă înapoi, să pun degetul și să spun: uite, așa sunt. Așa arată o bucată din mine, pe dinăuntru.